Poetul Ovidiu către Corinna
De cînd te-am văzut, Corinna,
ochii tăi negri de vrăjitoare
mi-au tulburat toate gîndurile
și s-au încuibărit în inimă.
Vreau să te cuprind întreagă
între coastele mele,
regăsindu-ne androgin,
să ardem pe același rug,
să trăim o viață îndelungată
și să murim deodată.
Divina Comedie
– Morala –
Iubirea care mișcă sori și stele
găsi în oameni mediul potrivit
să le sucească mințile rebele,
unind femeie cu bărbat,
să se împrospăteze infinit,
că dragostea nu e păcat.
Sonet nocturn
– După Shakespeare –
Sătul de trudă, seara aprind televizorul
și știrile inundă liniștea casei mele:
războaie, greve, jafuri – vremuri grele –
publicitatea mai schimbă decorul.
Și văd un film de dragoste și ură,
convins că realitatea bate filmul,
adorm și mă trezesc – greu trece timpul –
se ține insomnia de mine pîn’ la ziuă.
Și-mi revăd în negru viața toată,
la geam copacii se zbat plini de ciori,
în croncănit care îmi dă fiori
atunci cînd mă trezesc deodată,
cu ceasul programat anume
să nu uit să mă-ntorc în lume.
Edgar Poe murind
– după Ulallume –
Într-o noapte cu lună plină
mă-ntorceam topit de băutură
pe străzile halucinant albite,
cu steaguri la porți și afișe,
gîndindu-mă numai la ea,
iubita, logodnica mea, Ulallume,
călăuza nocturnă din ceruri,
cu ochi mari arzînd de iubire
și grija pașilor mei șovăielnici
între casă și mormîntul ei.
Rostogolindu-mă într-un șanț,
de unde m-am ridicat ca un duh,
lovindu-și aripile de cruci
și-nvîrtindu-se-n jurul
unui mormînt fără cruce,
rămas descoperit
sub lumina razelor de lună,
zării înăuntru chipul unui mort
și-am tresărit ca în oglindă:
șanțul era mormîntul meu,
iar mortul eram eu.
Odă Poeziei
lui Eminescu veșnic
Tînăr fiind, îndrăgostit de viață,
nu credeam că voi muri vreodată,
visam să cuceresc întreaga lume
cu versul meu.
Azi moda nu mă mai tentează,
ci mă întorc la înțelepții antici,
vibrînd de inspirație profundă
și de lumină.
Nu cred că tu vei pieri, Poezie,
și nici roboții nu vor fi poeți,
de-aceea, tainic inspirat pe mine,
lumii redă-mă.
Coperta și ilustrațiile din acest număr, cât și imaginile de copertă ale articolelor de pe site au fost realizate de Mariana Papară, lucrări ce fac parte din ciclul Grădinile interzise.