traumă în alb
totul începe cu o traumă-n alb
o fină ruptură în țesătura zilei
unde cuvântul nu-i încă sunet
doar o descărcare electrică
căutând disperată un capăt de pod
nu avem nevoie de feșe
ci de o infuzie de sens
injectată direct în fisura dintre gânduri
acolo unde celula-stem a tăcerii
începe să fabrice din nimic
prima fibră de obrăznicie
poezia e această sutură în aer
un fir invizibil care nu strânge
ci doar amintește rănii
cum se pronunță întregul
printr-un axon de lumină
viața se întoarce acasă
într-un singur
imens
respiro
cauți, dar n-ai să găsești
cicatricea
vindecarea asta nu lasă urme
vouă
„vouă, celor care vreți să mă prindeți viu”
Matei Vișniec
vouă celor care vreți
să mă prindeți viu
nopți de marmură vă doresc
și zile de lemn să aveți fără putința
de a face deosebirea
mărgele de sticlă să vă iasă pe gură
ori de câte ori strigați „oprește-te
secunda asta e zâna cea bună” și-n urma lor să cadere
semințe de fiere să încolțească necumpătate
boabe ale unor cuvinte care viața o-mbată
fluturi loviți de damblasă să vă mângâie fața
ca să știți cum s-o faceți atunci când
în sfârșit veți pune mâna
pe mine
piese de schimb
vreau să repar ce nu s-a stricat niciodată
doar s-a tocit ca pragul de piatră
pe care îl calcă toți
dar nimeni nu-l vede
și caut piese de schimb
prin sertarele ticsite cu scame și sfinți
nu te mai obosi — îmi spui, beteșugul
e singura piesă originală
iubirea ca o cutie de conserve deschisă cu dinții
merinderi ridicole pentru vremuri sublime
pentru această trădare de lux am scos din căptușeală
cuvinte cusute acolo cu grijă — merinderi ridicole
pentru vremuri sublime
tinichele de aur din care se bat efigii
între ciocanul rațiunii și nicovala fricii
sau poate aripi de pus la glezne
zborul cu viteza lui Hermes
m-ar pune față-n față cu
zeii
o
zeii
și ce le-aș spune?!
profit și plutesc
dragostea este un gaz mai ușor
decât aerul
profit și plutesc
văd turnul cu ceas
al doisprezecelea scoate limba la mine
ca arătătorul mâinii gata a fi
retezată dacă e prinsă cu mâța-n sac
dar nu e
n-a fost niciodată
timpul n-a fost îndrăgostit niciodată
frământă manetele unui excavator cu
dinții sparți de buza hăului îndărătnic
seara se-ntoarce beat turtă la copii și nevastă
pe masă aburește porția de lăcomie
îmi dă și mie haidă
scutești ceea ce inadecvat unii
numesc amânare
aici înregistrarea se întrerupe
dar cui îi pasă
dragostea este un gaz mai ușor
decât aerul așa că…
Coperta și ilustrațiile din acest număr, cât și imaginile de copertă ale articolelor de pe site au fost realizate de Mariana Papară, lucrări ce fac parte din ciclul Grădinile interzise.