Poezii de Andrei Mocuța

din volumul în curs de apariție:

Iubirile pierdute ale lui Richard Brautigan

Măsuța de cafea a lui Harry Dean Stanton

pe drumul pietruit din Trail Creek

printre munții tăcuți

ca o herghelie de cai obosiți

Richard și Harry Dean

se întorceau

dintr-o beție prelungită

frâna a țipat scurt

și Harry Dean

ca un profet rătăcit

a sărit din mașină

peste gardul de sârmă ghimpată

luând-o

la fugă peste pășune

s-a întors trăgând după el

o bucată de lemn

ros de secole

coada unui car mort

o vertebră

uitată a vestului sălbatic

„ce vrei să faci cu hârbul ăla?”

a întrebat Richard

cu vocea lui care știe

cât de fragil

e tot ceea ce iubim

„omule”

a spus Stanton

„nu ți se pare că e cea mai

frumoasă

măsuță de cafea din lume?”

au râs

au băut

iar stelele au șoptit peste Paradise

Valley

că nici un rebut nu e

de aruncat

atâta vreme cât un prieten

îl vede

cu inima deschisă

Stanton n-a mai venit

niciodată după ea

așa că Brautigan a sprijinit

relicva

de un plop bătrân

și i-a dat nume

ca unui câine credincios

rămas pe prispă

„măsuța de cafea a lui Harry Dean Stanton”

o etichetă de cupru

subțire

ca o glumă bună

strălucind în lumina serilor lungi

din Montana

a rămas acolo aproape zece ani

până când Richard a plecat

și el

lăsând în urmă masa

plopulși o prietenie

care încă tresare

atunci când vântul clatină

lemnul vechi

Monstrul din celuloid

în vara aceea

Hollywoodul i-a bătut la ușă

HawklineMonster coborâse

din pagini

și se plimba pe buzele

producătorilor

ca un secret care abia aștepta

să fie spus

Jack Nicholson

cu rânjetul lui oblic

gata să joace

orice iese din mintea

unui poet nebun

se încălzea pentru rol

învârtind un colț întunecat

al Americii

pe degetul arătător

Harry Dean Stanton

își dorea să fie celălalt pistolar

un frate rătăcit

dintr-un western psihedelic

unde praful se ridică în culori

și monstrul

se ascunde în lumina amiezii

dar filmul a rămas

acolo

într-o pânză de fum

pe un birou din Mulholland Drive

monstrul n-a ajuns niciodată

pe ecran

a rămas în carte

în colțul lui liniștit

respirând încet

așteptând poate alt secol

Coperta și ilustrațiile din acest număr, cât și imaginile de copertă ale articolelor de pe site au fost realizate de Mariana Papară, lucrări ce fac parte din ciclul Grădinile interzise.