un anti-editorial de Adrian Alui Gheorghe
Sala Parlamentului. O nouă ghilotină
pentru popor stă gata să fie pusă în funcţiune.
Sunt bani mulți la mijloc, investiții extreme,
trebuie să respectăm termenele, calitatea,
eficiența.
Senatorii sunt cei care trebuie să o încerce
de asta trec unul câte unul pentru
a demonstra că totul, dar absolut totul, funcţionează
fără cusur.
(Ca şi ţara, ca şi ţara… !)
Primul senator îşi introduce capul în fantă
– o scobitură atent ticluită –
şi harşti!
i se taie capul cu atâta meşteşug
că în loc îi cresc imediat două.
Uluire, aplauze.
Aplauze.
Icnete de plăcere.
Senatorul trece la loc, cu cele două capete
pe umeri. E un deschizător de drumuri.
Iese al doilea senator, salută publicul,
are un rictus pe faţa înroşită de emoţie,
nu este politic să ezite
cameramani, opoziţie,
opoziția opoziției,
introduce capul în fantă
şi haaarşti! capul i se desprinde de trup,
dar numai o clipă,
o clipă ca bătaia de aripi a păsării kiwi
că pe umeri îi cresc două capete. Şi obrajii celui
de al doilea cap sunt roşii, roşii
de emoţie.
Aplauze.
Aplauze.
Al treilea senator are pasul legănat.
Ştie ceva ce nu ştie nimeni.
Nu ezită.
Nu ezită nicio clipă.
Introduce capul în fantă atât de exact
că pare un Robespierre al vremurilor noastre.
Ghilotina cade. Măiestrie.
Pe umerii lui cresc brusc trei capete.
Delir de aplauze.
E de la putere.
De la puterea puterii.
De la alianța tuturor puterilor.
Da, se vede meseria.
Dar cine a apăsat pe butonul de comandă al ghilotinei?
Nu mai contează, nu mai contează.
Întotdeauna un cetățean cu cocoașă
vine să adune capetele care mai rămân pe jos
după reprezentație,
să șteargă eventualele pete de sânge,
să așeze micul mobilier intrat în vibrație,
să tragă, cu un gest plictisit, cortina.
Cortina!
Coperta și ilustrațiile din acest număr, cât și imaginile de copertă ale articolelor de pe site au fost realizate de Mariana Papară, lucrări ce fac parte din ciclul Grădinile interzise.
