Poezii de Cornelius Drăgan

*

Draga mea,

Sângele
Mizeria
Zgomotul de atom spart

Frâng în mine
Dorința de a exista.

Aș fi vrut să fiu același
Om de la început

Cum pot ajunge
La aceleași țărmuri?

Cum pot privi din nou marea?

*

la capătul străzii
stă bunicul meu mort
proaspăt scos din mormânt
cu fața tristă
ochii ușor deformați
adaptându-se la noua realitate

30 de ani fix
atât a durat somnul lui de veci

administrația cimitirului
nu i-a mai îngăduit odihna

și l-a făcut vagabond
pe străzile cenușii din Vaslui

dacă îl vedeți dați-mi urgent de știre
îmi e atât de dor să îl văd

*

în casa omului negru nimic nu crește
poate doar substanța

în casa omului negru sângele e uscat
îl poți simți pe pieptul fraged

dimineața devreme se naște un poet
moare o mamă

demult nu am mai văzut minuni
doar suflete arse

aferim

*

mi-o amintesc pe mama
înainte să plece
împuținată, cu fața lividă

am întrebat-o dacă se teme
și-a clătinat doar capul, ușor
albit de boală

îmi era frică să ating moartea
pe care o vedeam în ea
nu găseam nimic frumos sau înălțător
în drumul ei spre Rai

pe mulți am ascultat discutând
despre nemurire
dar eu personal nu am văzut-o

*

O singură direcție
Un punct fix

Femeia — o luptătoare

Dumnezeu. Cuvântul.
Piatra arsă

Cerul, mitraliat în linii triste,
apoi vidul — marea

Un albastru profund, apostolic.

*

cangrene
lespezi și zei morți

într-un final joci jocul
omului gât-sucit

dar el nu știe ce-i durerea
ce sânge negru s-adapă
în pulpa putredă

nu știe limba crucificaților
nici a părinților care i-au dat sân

a uitat tot

fariseule,
de ești superstițios
leapădă-te!

o, nebunule după femei
și aur

suflet blestemat

*

Îl caut pe bunicul meu,
singurul om în care mai pot avea încredere,

îi cer să mă spele pe spate,
sunt imobil de la gât în jos,

mă las în mâinile lui, fără împotrivire,
apa cade încet, fără grabă,

îmi vorbește rar, ca și cum timpul s-ar fi oprit,
repetă aceleași cuvinte până când devin liniște,

iar stropii se adună pe podea,
ca urmele a ceva care a fost cândva viu.

Coperta și ilustrațiile din acest număr, cât și imaginile de copertă ale articolelor de pe site au fost realizate de Mariana Papară, lucrări ce fac parte din ciclul Grădinile interzise.